Muzici si faze

Tinut, un baiat indragostit de muzica si de o colega de clasa, povesteste intr-un stil savuros ultimele sale zile de scoala si primele zile de vacanta din 1978, pe tonul cel mai firesc, cu multa verva si haz. Intrand cu maiestrie in pielea protagonistului, autorul reuseste sa reinvie o atmosfera plina de vraja, universul adolescentei, cu schimbul de discuri de vinil originale, excursii cu clasa, oracole, fotbal, prieteniile dintre baieti, trupele rock (suprema fericire a lui Tinut este sa asculte muzica straina la un magnetofon - The Doors, Led Zeppelin, Yes, Queen). Limbajul si stilul spontan si colocvial, principalele atuuri ale prozei lui Ovidiu Verdes, dau o consistenta aparte acestei carti pasionante, care se citeste pe nerasuflate. Ovidiu Verdes nu este Salinger, dar nici mult nu a lipsit. Cartea lui, Muzici si faze, ramane cea mai adevarata, mai vie, mai inveselitoare si mai nostalgica proza romaneasca pe care am citit-o eu de zece ani incoace. O astfel de carte umileste intregul experimentalism pretentios al anilor '80 ca si oralitatea, de multe ori vulgara, a ultimului deceniu."e; (Mircea Cartarescu)